Grădinița ar fi trebuit să fie creșă, în opinia mea, în jurul vârstei de 2 ani copilul poate merge liniștit și fericit în colectivitate-la Vero nu s-a întâmplat așa.
Noi am avut în intenție să ducem copilul mai devreme, doar că fiind vorba despre o grădiniță de stat demersurile cu înscrierea s-au prelungit până la trei ani și patru luni.
Când am încercat să o ducem pe Vero la grădiniță George era nou-născut, iar prima ei zi de gradiniţă a fost cea mai grea zi din viața mea. Până la momentul respectiv deveniserăm deja conștienți că are o problemă în dezvoltare, dar mersul la grădiniță a fost primul lucru pe care ni l-a recomandat medicul de familie și pe care de altfel, îl recomandă toți specialiștii.
Pentru a reveni la prima zi de grădiniță, Vero nu a reușit să stea liniștită nici măcar cinci minute, doamna educatoare ne-a spus că situația este una gravă în cel mai nepotrivit mod cu putință, a presărat printre informațiile referitoare la al nostru copil și faptul că dumneaei avusese un copil cu probleme neurologice care a murit. Trist, și cu siguranță, nu este un lucru pe care să îl împărtășești unor părinți aflați în astfel de situaţie.
La finalul orei pe care a petrecut-o la grădiniță, am primit recomandarea de a duce copilul la o grădiniță unde sunt mai puțini copii și în special copii cu probleme de comportament.
O zi atât de tristă, mi-o amintesc pe Vero, care era precum o prințesă, îmbrăcată într-o bluză cu frunze de toamnă și un pulover galben închis, pășea într-o lume a singurătății, chiar dacă era înconjurată de oameni.
Am mers la cea de-a doua grădiniță, câteva săptămâni, poate o lună, pentru că între timp am primit recomandarea ca Vero să meargă la grădiniță cu “shadow”. Pentru noi ca și părinți “coordonator”, “terapeut” şi “shadow” erau noțiuni complet necunoscute, iar ideea de a-i face copilului certificat de handicap ne ingrozea.
Am întâlnit și părinți ai căror copii s-au recuperat fără a fi nevoie de acea hârtie, care să pună o emblemă asupra copilului. Este la fel ca și certificatul de căsătorie, în esență doar o hârtie, numai că sentimentele pe care le trezește în sufletul părinților sunt extrem de puternice. Să știi că ai de-a face cu o problemă este un aspect, dar să vezi și o hârtie care confirmă cruntul adevăr este dramatic.
Pentru a reveni la povestea cu grădinița, pot spune că atât la Craiova, cât și la București Vero a mers la grădiniță însoțită de “shadow”. Am schimbat între timp trei grădinițe, la care stătea maxim două ore.
Din acea perioadă avem amintiri frumoase; greu, dar am reușit să găsim terapeuții potriviți care să o însoțească la grădiniță, iar doamnele educatoare și copii au îndragit-o pe Vero imediat. În nicio clipă nu am simțit că al nostru copil este exclus, din contra a avut și câțiva copii care o preferau.
Toate cele trei grădinițe au fost extraordinare, dar la Grădinița Romano-Catolică, atât în Craiova, cât și la București am întâlnit oameni deosebiți, care au reușit cu foarte multă răbdare să o integreze pe Vero. Suntem recunoscători oamenilor extraordinari pe care am avut ocazia să îi cunoaștem în acest proces. Noi suntem ortodocși, dar la grădiniță, în afară de faptul că duceau o dată pe an flori la biserică, nu făceau altfel de religie.
Când scriu realizez prin câte schimbări a trecut copilul, până să găsim mixul potrivit de terapie și grădiniță. Este, din păcate, o competiție pentru a găsi echipa terapeutică și grădinița potrivită.
Viața este dură, dar ne deschide uneori ferestre, important este să profităm de ele. În cazul nostru a însemnat să ne mutăm de la Craiova, la București și să renunț doi ani la jobul de la banca, pentru a intra în concediu de creștere copil până la 7 ani.
Când eram în punctul cel mai de jos au apărut soluțiile, respectiv terapia la I-Children’s Therapy și grădinița la Asociația Conil. De aproape doi ani avem parte de linişte și stabilitate în viața noastră, Vero s-a integrat la grădiniță și stă opt ore, iar la terapie progresează în ritmul ei, dar se străduiește cât poate de mult. Le mulțumim din suflet oamenilor minunați, care ne sunt alături de aproape doi ani.
Povestea noastră cu grădinița este dominată de schimbări, dar am reușit, Vero este o învingătoare. Cea mai frumoasă amintire este aceea când ne-a spus Camelia Potec să o încurajăm pe Vero la înot.
Am adăugat poza cu Vero la terminarea grădiniței, suntem liniștiți că am coborât din acea tornadă (în care am fost prinși inițial) și a apărut curcubeul în viața noastră. Voi încheia cu un citat din Stephen Hawking: “Where there’s life there’s hope”.
