Vacanta atipica

Toata lumea este in vacanta in perioada aceasta perioada, noi nu am fost ani de zile nicaieri. Dupa ce primesti diagnosticul de autism nu te mai poti concentra la nimic relaxant, incepi o lupta in care iti arunci toate resurse pentru a castiga, pentru a avea un copil independent, tipic sau in afara spectrului.
Nimic gresit in aceasta abordare, doar poate faptul ca nu se tine cont de gradu de afectare al copilului si de potentialul lui de dezvoltare. Specialistii mai atrag razlet atentia ca familie trebuie sa isi desfasoare activitatile in mod obisnuit si sa il expuna pe cel mic la cat mai multe situatii, dar tot ei sunt si cei care recomanda cat mai multe ore de terapie pentru a spori sansele de recuperare.
Dupa ce am testat, lucrat si ne-am implicat in tot ceea ce inseamna recuperare ne-am dat seama ca terapia Veronicai este nevoie sa fie in concordanta cu resurse le noastre financiare, fara a renunta la lucrurile care ne aduc tuturor relaxarea. Fiecare om are un dar, iar copiii speciali, cu indrumarea potrivita, au tendinta sa exceleze intr-un anumit domeniu. Am tot cautat sa vedem ce activitate ii place Veronicai si parea ca nu gasim nimic, pana ne-am dat seama ca iubeste apa.
La mare sau in piscina este in elementu ei si cea mai fericita, calea nu este una usoara si necesita foarte multa munca, dar ne dorim sa invete sa inoate, sa fie pasiunea ei, care sa o faca fericita. Pentru ca si statistic, parintii isi doresc cel mai mult pentru ai lor copiii sa fie fericiti si noi nu facem exceptie.
Autismul dezbina familii, este unul dintre cele mai dure teste, dar si daca reusesti sa rezisti, sa te lupti, descoperi ca acest copil minunat v-a fost trimis pentru a va uni, pentru a va face mai puternici, pentru a aprecia lucrurile marunte si bucuria lui “impreuna”. Noi facem totul impreuna cu Vero, si suntem norocosi ca ne spune ce isi doreste, alegem impreuna activitatile pentru timpul liber.
Vacanta asta am facut lucruri la care nici nu speram, ne-am distrat la Satul de vacanta, am vizitat Muzeul de Arta si ne-am plimbat cu vaporasul pe mare. In toate experientele autismul a fost cu noi, dar cand a vazut ce lucruri traznite si interesante facem ne-a lasat in pace si Vero a fost destul de intelegatoare.
Ne-am incarcat putin bateriile pentru cursa lunga care ne asteapta, intentionam sa ne deschidem un ONG pentru ca sunt multi oameni dornici sa ajute si in felul acesta i-am putem oferi Veronicai posibilitatea sa beneficieze de un mix de terapii si am putea incerca interventii noi. Am mai scris pe bloc despre Sun Rise, dar fiecare tip de terapie are foarte studiu si stiinta in spate, dar cand esti parinte de copil cu autism ai muta si muntii din loc, asa ca studiul si apliciraju in mediu a unor principii care sa il ajute pe copil sunt lucruri pe care noi ne dorim foarte mult sa le facem. Am avut perioade si perioade, pentru ca avem doi copii mici si suntem singuri in Bucuresti, ne trezim deseori epuizati, cu nivelul de energie pe zero, dar perioadele in care ne-am implicat activ in terapie ne-au adus cea mai mare bucurie. Fie ca iti aduci copilul il lumea ta sau intrii tu in lumea lui este important ca exista comunicare, bucurie si timp petrecut impreuna. Va dorim vacante minunate si sa priviti autismul cu rabdare, speranta si credinta!