Voi scrie în continuare despre ce alte tipuri de intervenție a mai făcut Vero și voi începe cu cele pe care noi ca și părinți le considerăm convenționale și cu o bază științifică în spate.
Terapia senzoriala, i-a plăcut și ei, ne-a plăcut și nouă maxim, nu am mai practicat-o prea mult din lipsă de timp. La un moment dat ești forțat să iei o serie de hotărâri extrem de dificile, iar aceea de a face pauză de la terapia senzoriala este una dintre ele.
Principalele beneficii ale terapiei senzoriale sunt acelea că reduce autostimulările și familiarizează copilul cu anumiți stimuli la care este sensibil. Îi oferă practic copilului, în doza potrivită și necesară, stimularea de care are nevoie. Activitatea preferată a Veronicăi era și este leagănul, activitate care stimulează sistemul vestibular.
Intervenția terapeutică este pur științifică, are în spate foarte mult studiu și spre norocul nostru a fost adusă și la noi în țară de câțiva ani. Suntem practic primele generații de părinți care au ocazia să le ofere copiilor și terapie senzorială.
Ca și paranteză sunt foarte mulți copii tipici care prezintă tulburări de procesare senzorială și pentru care terapia senzorială ar fi extrem de benefică. Este o consecință a faptului că ne-am îndepărtat de natură, ai noștri copii nu se mai joacă liber în noroi și nu mai au ocazia să trăiască tot ceea ce am experimentat noi în copilărie.
Pentru ca am fost un copil care nu mânca nimic, trăiam practic cu flori de salcâm și fructe verzi, fac precizarea că și aceste aspecte pot reprezenta semnele unei tulburări senzoriale, iar intervenția terapeutică poate fi de real ajutor.
Dacă aveți un copil care nu mănâncă merită cu siguranță să discutați cu un specialist și să efectuați o evaluare; în plus, toți cei pe care am avut noi ocazia să îi cunoaștem, în acest proces, sunt oameni minunați.
Terapia 3C, din câte am reușit să înțelegem, reconstruiește prin exerciții speciale abilități fizice care îi lipsesc copilului, eficientă, dar am practicat-o puțin timp, la fel ca și kinetoterapia.
Neurofeedback, o altă intervenție cu bază științifică, am făcut în jur de 40 de ședințe, copilului îi plăcea maxim, rezultatele au constat în faptul că reușea să se concentreze la filmulețe pentru o perioadă mai lungă de timp. Am întrerupt din același motiv, grădinița unde face și terapie, plus cele două ore de terapie zilnică îi ocupă copilului și nouă aproape tot timpul. Activitatea fizică este esențială în procesul de recuperare, dar la grădiniţă se ocupă și de acest aspect la orele de: dans, tenis și înot.
Ne lipsește atât de mult timpul petrecut împreună, în week-end sunt singurele momente când reușim să ne conectam și să facem activități plăcute.
Ca și părinți de copil cu autism, am fost supuși invariabil unui val de recomandări bine intenționate, le-am încercat pe majoritatea, dacă nu chiar pe toate.
Terapia Bowen, pot spune doar că am încercat, nouă nu ni s-a potrivit și am renunțat.
Terapia cu cristale, aici chiar că a fost o încercare, copilului îi plăcea, dar conceptele din spate erau clar diferite modul mai practic în care gândim noi.
Ca și sfat, alegeți cu mare atenție tipurile de intervenție pe care le implementaţi și nu încercați din disperare orice, pentru că vă costă timp și bani.
La noi funcționează credința în Dumnezeu și terapiile care au în spate o fundamentare științifică; am descoperit prin încercări, care nu au fost puține la număr.
Drumul nu este întotdeauna simplu, dar dacă începi să mergi pe el ți se alătură oameni și descoperi încet-încet calea de urmat!
