Alegerea echipei terapeutice, așa cum am precizat și în postările precedente, este primul și cel mai greu dintre aspectele pe care le ai de rezolvat după ce copilul primește diagnosticul de autism.
În cazul nostru, nu știam cum și de unde să începem, am primit câteva recomandări și am finalizat prin a lucra cu două doamne, pe care noi le-am sunat separat dar am constatat că lucrează împreună. Pentru orașele mai mici este ceva obișnuit ca terapeutul să fie și coordonator, iar ca și profesie poate fi psiholog sau pedagog de recuperare.
Pare foarte complicat, pentru că așa și este, voi face o paranteză pentru a descrie lipsa acută de specialiști. Căutam la un moment dat însoțitor pentru grădiniță (“shadow “) și am avut interviu cu mai multe persoane, am rămas impresionată de o doamnă, care lucrase în trecut ca și psiholog la un spital, dar care nu știa ce înseamnă o echipă terapeutică și un coordonator. Dacă noi, ca și părinți, avem toate motivele sa nu înțelegem acești termeni, un specialist nu prea are scuze plauzibile. Probabil la facultatea de psihologie sunt predate destul de puțin aceste aspecte și nu am idee nici câtă practică se face în centrele specializate.
Pentru a reveni la subiect și a simplifica lucrurile există trei variante de lucru: la un cabinet, unde terapeutul își întocmește singur planul de intervenție și tot el îl și lucrează, acasă-cu echipă terapeutică formată din coordonator, unul sau mai mulți terapeuti și “shadow” pentru grădiniță dacă este cazul, în cadrul unui centru specializat, care îi oferă copilului coordonator, terapeut, logoped și alte tipuri de activități de recuperare.
Am încercat toate variantele enumerate mai sus, dacă mă veți întreba care dintre ele mi se pare mai bună, răspunsul va fi unul surprinzator-toate variantele ni s-au părut bune. La formula actuală am ajuns în funcție de disponibilitatea specialiștilor și de posibilitățile noastre financiare. Pentru că am trecut pe acolo, vă recomand călduros să nu faceți o tragedie din faptul că este posibil să nu găsiți loc la cei mai renumiți specialiști sau că din punct de vedere financiar nu vă permiteți cea mai potrivită formulă de lucru pentru copil.
Pe scurt, în acest proces complex trebuie să avem o listă cu specialiștii pe care ni i-am dori să lucreze cu al nostru copil, să verificăm disponibilitatea și nu în ultimul rând să ne asigurăm că varianta pe care o alegem se încadrează în bugetul nostru.
Este o etapă extrem de frustranta, mai ales când lucrurile nu merg așa cum ne-am dori, apare stresul că nu am găsit loc la specialiștii cei mai renumiți sau că nu am avut bani pentru toate orele și tipurile de terapie de care ar fi avut copilul nevoie.
Procesul seamănă cu alegerea celui mai potrivit medic, atunci când ai o problemă, dacă lucrezi la un cabinet este ca și cum ai merge la un medic care face singur toată operația (nu spune nimeni că este imposibil, sau că nu poate fi un medic deosebit de bun), dacă lucrezi acasă este cel mai dificil, trebuie să alegi singur chirurgul, mâna a doua și anestezistul-tu având specializare de IT-ist, economist, etc iar dacă lucrezi la un centru este ca și cum ai merge la o clinică privată pentru intervenția chirurgicală. Decizii, cititul pe grupurile de părinți ajută și credința că Dumnezeu vă va scoate în cale cei mai buni oameni.
Indiferent că echipa terapeutică este formată din unul sau mai mulți specialiști, nu este cazul să evitați oamenii tineri, aceștia sunt de multe ori extrem de implicați și dornici să demonstreze. Toți am fost tineri și la început în profesie, importantă este atitudinea, este esențial ca omul respectiv să fie motivat și să își dorească să învețe. Un alt aspect și poate cel mai important este acela al conexiunii care se creează, sau nu, între terapeut și copil.
Dacă tot am amintit mai devreme despre numărul de oameni din echipa terapeutică, am auzit inclusiv despre echipe formate din 20 de oameni, utila mi se pare recomandarea ca un copil să lucreze cu un coordonator și maxim 3 terapeuti.
Chiar dacă este copleșitor, ceea ce ne-a ajutat pe noi ca și părinți a fost faptul că am avut ocazia să cunoaștem oameni minunați, am păstrat cu toți legătura-cu limitele date de timp și distanță și fiecare dintre ei a făcut tot posibilul să ne ajute pe noi și pe Vero.
Închid cu ceva esențial, terapia părinților este la fel de importantă ca și recuperarea copilului, chiar dacă sunteți printre părinții extrem de puternici și echilibrați emoțional, câteva discuții cu un psiholog vor reprezenta cu siguranță un mare beneficiu pentru toată familia. Părinții sunt cei care trebuie să susțină din toate punctele de vedere acest efort, dacă ei sunt bine și copilul va avea șanse mai multe de a fi bine.
În final, nu uitați că echipa terapeutică devine parte din familie, aveți grijă și bucurați-vă de amândouă!
