Povestea autismului credem si noi ca incepe inainte de nastere, la noi a inceput inca de la testul de sarcina, a fost ceva, nu putem spune concret ce.
Poate ca voi demonta in continuare mituri, sau voi contrazice lucruri demonstrate stiintific, dar in perioada sarcinii am fost si ne-am simtit cei mai fericiti viitori parinti.
Am facut toate investigatiile necesare si chiar in plus, totul mergea perfect, a fost o perioada de liniste si bucurie in viata noastra.
Sarcina a fost cu atat mai speciala, cu cat vreme de 7 ani ne doriseram un copil, dar pur si simplu nu se intampla.
Mi-au venit acum in minte povestile in care pruncul se naste, dupa o perioada foarte lunga de timp, dar intotdeauna este un pret mare de platit, in cazul nostru pretul a fost autismul. Vestea buna este ca si in viata, la fel ca in basme intotdeauna exista o solutie. Daca tot am ajuns la solutii, niciodata nu voi spune ca este usor, este greu si de cele mai multe ori foarte greu, dar calea este acolo, doar ca este foarte departe de orice ne-am fi putut noi vreodata imagina.
Ne-am propus sa fim onesti cu noi si cu cei care ne citesc asa ca nu voi ascunde faptul ca inainte de a ramane insarcinata ne doream sa adoptam un copil, lucru care nu s-a mai intamplat. Avem regrete ca nu am facut si lucrul acesta, dupa ce s-a nascut Vero simteam ca nu mai avem resursele necesare, iar povestea nasterii lui George o voi scrie la un moment dat, pot spune doarca a fost ceva ce am stiut ca trebuie sa se intample.
Deschid o paranteza si fac precizarea ca pana si cea mai planificata sarcina are la baza un sentiment aparte, acela ca atunci trebuie sa se intample, ca acela este momentul potrivit.
Inchid paranteza si revin la cele doua sarcini, intr-un rezervor cu amintiri de mult trecute, dar atat de vii, daca de la sarcina cu Vero ne amintim florile de mac si drumurile cu trenul pentru controale de la Craiova, la Bucuresti, din timpul sarcinii cu George mi-o amintesc pe sotia mea care cara zilnic plasute cu legume proaspete de la aprozar-instinctul de nestting, nu ca ar fi fost nevoie. Si daca tot am ajuns la capitolul mancare, in timpul sarcinii cu Vero sotia mea manca doar dupa carte, doar ceea ce este permis si sanatos. Internetul este si prietenul gravidelor, iar a mea sotie nu consuma nimic fara a se asigura ca este permis, super spalat si preferabil ambalat, sunt lucruri pe care majoritatea viitoarelor mamici le fac, cel putin la prima sarcina. Cu limitele pe care le are alimentatia din zilele noastre, pot spune ca la sarcina cu Vero am mancat sanatos. Am punctat si acest aspect, pentru ca in incercarea disperata de a gasi o cauza avem tendinta de a lua orice in calcul.
Cum spuneam si mai inainte incercam in permanenta sa gasim o cauza, incercam sa raspundem la intrebarea pe care ne-o adreseaza toata lumea: de ce ni s-a intamplat?
Raspunsul nu este al nostru, l-am preluat si noi de la psihologul care a diagnosticat-o prima data pe Vero cu Tulburare pervaziva de dezvoltare, daca am sti raspunsul am primi premiul Nobel. Sunt convinsa ca toti parintii cauta si am speranta ca la un moment dat in timpul vietii noastre, vre-o mamica sau vre-un tatic il va gasi.
Aceasta cautare continua cred ca are de-a face cu faptul ca daca se cunoaste cauza problema este cel putin pe jumatate rezolvata.
Nu am o concluzie, sau o incheiere pentru astazi, doar ca in timp am invatat sa nu ma mai gandesc ca autismul ne-a furat dupa 3 ani copilul si sa ne bucuram de toate amintirile frumoase, oricat ar fi de marunte si chiar daca sunt inainte sa se fi nascut.
Zi cu zambete!
