Astăzi am hotărât să scriu despre familie. În această luptă, numită autism, familia este prima pusă la încercare. Al doilea lucru pe care îl aflii, după diagnosticul copilului este că unul dintre părinți trebuie să renunțe la serviciu pentru a-l îngriji. Nu știi unde să te situezi, nu înțelegi nimic, iar termenii de ” shadow”, “terapeut” și ” coordonator ” îți sunt complet straini. Îmi amintesc că am luat o coală A4, am făcut coloane și am scris variante. Au trecut de atunci 4 ani, am încercat toate acele variante, am fost în extaz, dar și în pragul disperării, am rezistat și am cedat.
Sunt studii și probabil că se vor mai face referitor la ceea ce înseamnă autismul pentru o familie, înseamnă pur și simplu ceva devastator. Pentru noi, sper ca de acum încolo să însemne doar un altfel de a înțelege viața, să ne facă mai uniți și mai puternici.
Sunt momente în care nu ne vorbim, nu comunicăm, pur și simplu suntem prea epuizați să interacționam, atunci ne privim și conștientizăm că este foarte greu.
Avem noi o cana cu mesaj, oferită cu ocazia unei aniversări, spune că:”Dragostea nu înseamnă a te uita unul la celalalt, dragostea înseamnă a te uita împreună în aceeași direcție “. Nu avem curajul să privim spre viitor, suntem copleșiți, speriați și în continuare dezorientați, singura busolă pe care o avem este aceea că indiferent ce facem, este pentru binele copilului. Am încercat în mod constant ce am putut noi mai bine, nu ne-am menajat și nu am menajat-o nici pe Vero. Viața ne-a oferit o mulțime de lecții. Scopul a ceea ce scriu astăzi nu este să scot în evidenta lipsa de speranța, este să subliniez ce pot deveni oamenii atunci când sunt puși la grea încercare.
Toate ridurile mai adânci sau mai fine, firele de păr albe și lacrimile care de multe ori refuză să curgă de la prea multă durere se adună în familie, se adună în familia copilului cu autism. Rămân bucurii mici, ceva dulce, o pizza sau o porție de înghețată, pentru că un concediu în familie este deja mult. De multe ori doar ne privim, nu avem soluția, dar ne ținem de mână, sperăm și facem cu rândul pentru cele câteva momente de liniște, de care fiecare dintre noi are nevoie.
