Relațiile de prietenie sunt puternic afectate atât în ceea ce privește interacțiunea copilului cu alți copii, dar și în ceea ce privește interacțiunea părinților cu alți oameni în general. Sunt mulți cei care ar dori să ajute, dar puțini cei care reușesc să se implice cu adevărat.
Este greu să nu mai poți socializa, mai ales dacă al tău copil are diferite probleme senzoriale și face crize la fiecare ieșire. Impactul vederii unui copil cu autism sever este foarte puternic pentru cunoscuți, multora le dau lacrimile sau sunt foarte puternic impresionați. Întâlnirile în parc sau la locurile de joacă au fost pentru noi întotdeauna o idee bună, acum copii rezistă destul de bine și la terasă, dar la un loc de joacă își găsesc mai bine ocupație, iar noi apucăm să mai vorbim și să facem mișcare.
A fost atât de greu pentru oameni care țineau foarte tare la noi încât s-au blocat, sunt convinsă că ar vrea să ne ajute dar pur și simplu nu știu cum să o facă. Supriza a fost că ni s-au alăturat oameni pe care poate îi cunoșteam mai puțin, dar ne-au ajutat financiar sau cu strângerea declarațiilor.
Relațiile de prietenie se construiesc și se mențin prin eforturi de ambele părți, noi ne-am neglijat prietenii, am plecat și am lăsat totul în urmă, poate de multe ori am și supărat fără să ne dăm seama -evident. Ești atât de absorbit de problema ta încât ajungi să limitezi toate interacțiunile cu cei din jur. Am citit de curând cartea “Legături pierdute”, vorbea despre depresie; după ce primești diagnosticul copilului începi să vezi într-o singură direcție și să renunți la legături esențiale, totul se transformă într-o luptă și nu spun că nu este normal să fie așa, este viața copilului tău în joc.
Ai dintr-o dată o altă familie, aceea a terapeuților și oamenilor care lucrează cu al tău copil, ei sunt oamenii pe care îi vezi zilnic, umărul pe care plângi sau persoanele alături de care te bucuri pentru fiecare mică reușită. Dezvolți dintr-o dată noi relații, dar nici de acestea nu reușești întotdeuna să ai grijă așa cum ți-ai dori, poate nu reușești să fii suficient de recunoscător sau suficient de empatic, nu realizezi în totalitate cât de frustrant poate fi și pentru coordonator sau terapeuți să vadă că se pierd din achiziții sau copilul nu progresează așa cum și-ar dori toată lumea.
Așa cum spunea Dan Negru “prietenii sunt precum umbrele, apar atâta timp cât este lumină” și mai spunea tot el că adevărații
“Adevărații prieteni sunt cei alături de care dormi în casă “. Nu sunt de acord cu el și voi explica și motivele pentru care nu cred că aceste afirmații sunt adevărate. Ne-am mutat pentru binele copilului într-un oraș mare și necunoscut, am lăsat acasă oameni dragi, dar am găsit și aici oameni dornici să ne ajute. Pentru noi prietenii au fost precum curcubeul care apare întotdeauna după ploaie, am ținut legătura și ne-am mai întâlnit atât cu cei din Craiova, cât și cu prietenii din București.
Este adevărat că avem puțini prieteni, dar ne-au fost în permanenta alături iar faptul că ne vedem destul de rar se datorează programului.
Pentru noi este greu, dar și pentru cei din jurul nostru, respectiv familie și prieteni sunt convinsă că este la fel de greu. Este genul acela de situație când vrei să ajuți dar nu știi cum și îți pare rău din suflet pentru situația copilului, dar asta nu schimbă situația. Un telefon și o vorbă bună fac vorbă unui citat pe care l-am văzut de curând pe Facebook “cât un răsărit de soare”, iar comportamentul față de copil este suficient să fie unul vesel și natural.
Am cunoscut pe acest drum și familii ale altor copii cu nevoi speciale sau boli grave, ne-am susținut așa cum am știut mai bine, la momentul când am interacționat, dar nu ne întâlnim periodic cu alți părinți de supereroi.
Încheierea este într-o nota realistă, deși poate sună ușor dur, prieteniile trebuie întreținute chiar dacă suntem într-o situație disperată; este nevoie să fim o sursă de inspirație pentru cei din jur, nu doar o sursă de probleme grave, să spunem și să cerem clar ceea ce avem nevoie și cu siguranță vor exista și oameni care să ne iasă în cale.
